Niște arici s-au ghemuit pentru a se încălzi într-o zi rece de iarnă, dar au fost obligați să se îndepărteze deoarece se înțepau. Totuși, vremea rece  i-a adus din nou împreună, dar s-a întâmplat același lucru. În cele din urmă, după multe apropieri și depărtări, au observat că le-ar fi mai bine să păstreze distanța între ei. În același fel, nevoile societății aduc aricii umani împreună, doar pentru a se respinge reciproc prin multele calități înțepătoare și dezagreabile ale naturii lor. Distanța moderată pe care în sfârșit au descoperit-o ca fiind singura condiție care poate fi tolerată pentru a avea o legătură, este codul politeții și al bunelor manière ; și celor care îl încalcă li se spune aproximativ, în engleză, to keep their distance. Prin acest aranjament, nevoia reciprocă de căldură este doar moderat satisfăcută ; dar atunci oamenii nu se înțeapă. Un om care are o anumită căldură, preferă să rămână afară, unde nici nu va înțepa alți oameni și nici nu va fi înțepat.

A number of porcupines huddled together for warmth on a cold day in winter; but, as they began to prick one another with their quills, they were obliged to disperse. However the cold drove them together again, when just the same thing happened. At last, after many turns of huddling and dispersing, they discovered that they would be best off by remaining at a little distance from one another. In the same way the need of society drives the human porcupines together, only to be mutually repelled by the many prickly and disagreeable qualities of their nature. The moderate distance which they at last discover to be the only tolerable condition of intercourse, is the code of politeness and fine manners; and those who transgress it are roughly told—in the English phrase—to keep their distance. By this arrangement the mutual need of warmth is only very moderately satisfied; but then people do not get pricked. A man who has some heat in himself prefers to remain outside, where he will neither prick other people nor get pricked himself.